Lumina stelei ce-a murit mai luminează încă…

Timpul vindecă rănile despărţirii, însă amintirile ne readuc momente frumoase şi chipuri de neuitat din viaţa noastră. Ziua de 24 ianuarie l-a readus între rândurile elevilor din CIE ”Gimnaziul Boian” pe fostul profesor de limba și literatura română Vasile Bizovi. La manifestarea comemorativă, dedicată învățătorului, boinceanului, îndrumătorului Vasile Bizovi elevii au aflat că cea mai importantă pagină din biografia Dumnealui o constituie activitatea sa pedagogică, că a fost un dascăl mereu preocupat de treburi, plin de proiecte, vorbăreţ, cu o faţă mai mult blândă decât serioasă, de cele mai multe ori cu zâmbetul pe buze. Până la cei 74 de ani a reuşit să facă lucruri de o valoare imensă: a scris monografia satului Boian, a publicat numeroase articole în presa periodică, din inițiativa acestui Om au fost ridicate multe monumente din satul nostru. Dascălul Vasile Bizovi a altoit dragostea de carte şi de limbă la multe generaţii de elevi, care au văzut în persoana Dumnealui un profesor de limba maternă asemeni sfătosului bunic din Humulești. Avea glasul apăsat. Vorbea o limbă duioasă, lină, blândă. O vorbea tare ca să o audă toţi şi să înţeleagă că mai frumos grai ca cel matern pe pământ nu există. Astăzi ne plecăm cu toţii capetele la mormântul Dumnealui şi cu durere în suflet depunem florile recunoştinţei.

Cu amintirile ce ne-mpresoară
Iubitului învăţător,
Ce cărţile ne-a pus în mână,
O viaţă îi vom fi datori.

Сьогодні, 24 січня, учні НВК «Боянська гімназія» вшанували 20 роковини від дня смерті колишнього вчителя румунської мови та літератури Василя Бізові. Саме він написав монографію села Бояни, опублікував численні статті у періодичній пресі, за ініціативою цієї людини було збудовано багато пам‘яток у нашому селі. Кажуть, що людина живе доти, доки її пам‘ятають. Ми будемо завжди пам’ятати таку світлу, добру людину, як Василь Бізові. І з болем у душі покладаємо квіти вдячності до його могили.